“De ce nu respectă regulile?” m-a întrebat fetița mea astăzi în traficul din Cluj.
Bună întrebare! Chiar așa, de ce nu respectăm regulile? De ce impulsul acesta de a fenta legi, proceduri, reguli?
Ce putem răspunde?
E greșit să răspundem “așa suntem noi”. Noi românii avem această meteahnă de a încerca să ocolim reguli și proceduri. Ne întâlnim cu acest aspect la muncă, în trafic, în instituțiile publice, dar bineînțeles și acasă.
Dar de unde pornește totul? Răspunsul nu este unul ușor. Să vedem:
- Putem da vina pe sistemul de educație.
- Putem sa ne uităm că sunt zeci, sute, mii de exemple personale care pot fi urmate. OK, suntem obligați să urmăm aceste persoane?
- Putem acuza “mentalitatea” sau “moștenirea comunistă”. Hai, mă leși? Au trecut aproape 34 de ani de la despărțirea de comunism. Da, există reminiscențe, dar tinerii din ziua de astăzi ar trebui să fie altfel.
Vorba aia, oameni noi. Aham!
Scuzele pot continua, evident. Mă voi opri aici, e suficient. De plâns suntem cei mai buni și ne pricepem să aruncam mâța peste gard.
Răspunsul e unul ceva mai complex.
Educație
Consider că lipsa de educație este răspunsul. Și nu vorbesc de cei 7 ani de acasă sau de anii de școală. Vorbesc de fiecare moment din viața noastră de la pici la adult.
Părinții ne împărtășesc în timpul educației timpurii experiențele lor. Noi, copii, copiem de multe ori în cel mai mic detaliu ceea ce fac părinții, bunicii, iar mai târziu educatorii și colegii. Așa ne formăm experiențe prin lupa celor din jur. E ceva rău în acest mod de a ne forma?
Depinde de educația fiecărui participant la educația noastră. Nu voi merge mai departe cu exemple de educatori care greșesc. Nu e scopul meu să-i scot în evidență. Scopul acestui articol e de a conștientiza rolul nostru în modelarea viitoarelor generații.
Amprenta personală poate să meargă până dupa 2100. Exemplific:
- sunt decis să îmi ajut copii și nepoții să găsească calea spre omul altfel, omul care să se ridice și să spună lucrurilor pe nume, care să se implice, să încerce să schimbe comunitatea apropiată. Pe scurt, o lume mai bună în care să crească următoarele generații.
- urmând acest exemplu copii, nepoții și următoarele generații vor proceda la fel. vor face mai mult chiar. amprenta lor va fi mai apăsată, având în vedere că primesc experiențe mai bune de la început. vor amplifica totul, sunt sigur de acest lucru.
- lucrurile se vor perpetua, iar amprenta va fi din ce în ce mai apăsată.
Dar e oare suficient? Consider că nu. E necesar să ieșim din bulă, să-i ajutam si pe ceilalți să vadă experiențele de calitate. Să punem la dispoziție cele învățate de noi, documente, cărți, studii.
Regulile sunt făcute să fie încălcate!
Regulile nu se vor respecta peste noapte, iar educația nu se va schimba de azi pe mâine. Avem nevoie de muncă, de răbdare, obiectivul este unul îndepărtat, unul în care actorii sunt copii de astăzi și de mâine.
Suntem pregătiți să predăm o lume mai bună copiilor? Nu cred! Dar putem face altceva. Putem să ne pregătim noi! Urmând ca împreună să avem o viață mai bună.
