Am scris ieri un articol despre Zilele Pământului la Timișoara. Îl puteți revedea aici. Dar până acolo am folosit drumurile patriei 🙂
8 ore de drum dus-întors Jucu – Timișoara. Având în vedere ca mai bine de 75% din acest drum a fost făcut pe autostradă ne declarăm mulțumiți. Da, mai sunt aspecte de rezolvat, dar suntem la ani lumină față de acum 10 ani. Avem drumuri pe care să circulăm.
Calitate
Dacă ne uităm puțin la calitate putem spune că avem porțiuni lucrate mai bine, dar sunt si porțiuni cu mai multe probleme. Cred că aceste probleme se pot rezolva în timp. Partea cea mai grea este construcția acestor drumuri, mai exact finanțarea greoaie.
Mă uit la Autostrada Transilvania. Faptul că după aproape 20 de ani de când s-a semnat primul contract cu Bechtel (2003 parcă) avem doar 5 segmente finalizate din cele 8 ne oferă o viziune perfecta asupra eficienței din zona instituțională a statului Român. Licitații anulate, contracte anulate și așa mai departe…
Că ne uităm cu jind la realizările de pe A1, A10 e un fapt știut. Ne vom uita cu jind și la autostrada A7 sau poate și la A8. De ce se întâmplă astfel?
Politica dâmbovițeană
Politicienii au pus bețe’n’roate legăturii Transilvaniei cu vestul. Personal așa o văd. La acest moment ministrul Grindeanu face tot ce poate pentru a bloca licitația pentru ultimul segment din Autostrada Transilvania. Muzeul lăsat de Bechtel între Suplacu de Barcău și Chiribiș este unul dintre cele mai dificile. Acesta trebuie reevaluat, iar răspunsurile CNAIR la întrebările constructorilor cu privire la soluțiile tehnice sunt evazive, ca de obicei. Se caută o semnare de contract, fără obiectiv. Am bifat contract e suficient.
Ei bine, pentru cetățenii din Transilvania nu e suficient. Ne dorim să circulăm în siguranță spre vest. DN1 Cluj-Napoca – Oradea este un drum extrem de periculos, mulți căutăm alternativa prin Salaj – Satu Mare pentru ieșirea din România. E corect?
