Cum reacționezi când te anunță școala prima boacănă a copilului? Nervi? Supărare? Dezamăgire? Cum treci peste primul impuls?
Astăzi am fost puși în această situație. Au fost și nervi, poate și supărare. Dezamăgirea a venit mai târziu.
Nervi
Prima reacție a fost de nervi. Nu neapărat pe copil, mai mult pe situație. Ne cunoaștem copilul, nu ar face astfel de boacăne. Doar că… pe măsură ce cresc copii își creează un anturaj și sunt influențați de prieteni. Este ceva natural și normal. Dar de unde nervii?
Nervii merg spre școală. Un spațiu prevăzut cu sistem de închidere se închide. Astfel copii nu au acces în acel spațiu în pauză.
Copii în pauză trebuie supravegheați activ. Cei mici își fac de lucru și au idei multe și cei de 8-9 ani, ce să mai vorbim de cei de 6-7 ani.
Supărare
Ce o mai fi și asta? Probabil mai degrabă dezamăgire.
Dezamăgire
Da, deși ne gândeam că o să vină acest moment. Poate a venit prea repede, poate nu eram pregătiți pentru acest moment. Dezamăgirea este acolo, iar părintele se gândește că acesta e doar începutul.
Trecând peste momentul inițial, ajungem să gândim la rece. Totul e OK, întâmplarea a fost o chestiune minoră, lucru care ne ajută să trecem ușor peste nervi, supărare sau dezamăgire. La rece ne gândim cum să comunicăm cu piticul cel năzdrăvan.
Comunicare
După întâlnirea cu năzdrăvanul nostru am ascultat varianta lui pentru această boacănă. Împreună cu treci colegi au luat din magazia terenului de sport mingi de tenis cu care au luat la țintă o conductă/țeavă dincolo de gardul școlii. Mingile au fost pierdute astfel. Bunul școlii a fost aruncat peste gard. Înlocuirea acestui bun se va face pe cheltuiala părinților celor 4 elevi. Aceasta fiind întâmplarea i-am explicat greșelile făcute:
- Nu luăm lucruri din spațiile școlii care nu ne sunt destinate la acel moment. Fiind în pauză nu aveau nevoie de mingi de tenis și mai ales nu era cazul să le ia singuri din magazia terenului de sport.
- Joaca e faină, vine cu distracție și tot tacâmul. Totuși e bine să gândim cu capul nostru jocul care ni se propune. Dacă nu suntem siguri întrebăm profesorii de la clasă sau cei ce ne supraveghează.
Concluzie
Lucrurile se întâmplă cu voie sau fără voie. Prieteniile sunt importante, ca de altfel și distracția. Din punctul meu de vedere e ok să fie și câte o boacănă dintr-acestea mici. Lucrul cel mai important e să nu aibă nimeni de suferit fizic sau psihic de pe urma acestor boacăne.
Trebuie să ne susținem copii să experimenteze lucruri noi, să exploreze prietenii și să-și aducă contribuția la educația comunității din care fac parte. Când vorbesc de educație mă gândesc în special la faptul de a le spune celorlalți că poate nu e ok, că poate ar fi bine să punem o întrebare. Respectarea regulilor e de altfel o zonă pe care ar fi bine să o explorăm împreună.
O să vedem cum s-a înțeles discuția de astăzi în perioada următoare 🙂
