89% este procentul de analfabetism funcțional și minim funcțional la copii între 6 și 14 ani. Vi se pare dureros? Vi se pare ireal?
Nu, nu este ireal. Din păcate. Sursa: euronews.ro.
42-47-11
Din cei 89% avem defalcați astfel:
- 42% analfabeți funcționali
- 47% minim funcționali
Cei 42% nu sunt în stare să înțeleagă un text, 47% au înțeles câte ceva, dar nu mare lucru. Doar 11% au înțeles acel text cap-coadă. Mai are sens să căutăm vinovați? Știm cu toții cine sunt aceștia, doar că se pare că nu ne pasă. Nu facem nimic să schimbăm această stare de fapt.
Soluții?
Dincolo de soluția ministrului educației cu testarea anuală pentru creșterea nivelului de alfabetizare este posibil să găsim și soluții concrete. Nu suntem primii unde se întâmplă acest lucru. Cum s-a făcut în alte sisteme de educație?
Eu văd alfabetizarea mai mult o chestiune de viață. Nu e o chestiune de școală. Nu doar școala e responsabilă. Elevul, împreună cu cei apropiați (părinte/părinți, tutori, bunici), trebuie să colaboreze cu sistemul de învățământ pentru a atinge un obiectiv simplu: elevul ca adult funcțional!
Acasă copilul trebuie să deprindă citirea prin exemplul părinților. Dacă ne vor vedea doar la TV, pe telefon sau tabletă, cum credeți că vor deprinde citirea și înțelegerea? Am scris aici despre cum încerc să-i ajut nu doar la citit un text și înțelegerea lui. Să fie funcționali înseamnă să știe să schimbe un bec măcar. Nu mă vor chema pentru asta peste 20 de ani, sper 🙂
Dar cu cine să citească copii? Foarte mulți părinți plecați la muncă departe, foarte mulți cocârjați de imposibilitatea de a pune o pâine pe masă. Cum să-i mai ajuți cu o carte și cu 10-15 minute de poveste înainte de somn? Acesta e statul român, condus de “doctori” la Academia SRI…
