Munca la birou, o facem pe câmp, pe stradă sau ne ocupăm de o afacere personală. Orice întreprindem pentru un income se numește că muncim.
Suntem cu toții confortabili cu munca pe care o prestăm. Unii ne iubim munca, iar alții urâm ceea ce facem pentru a ne câștiga un venit lunar. Tot timpul am zis că atunci când vine vorba de job-ul dorit vs. job-ul pe care-l faci sunt în joc un cumul de factori. Plecând de la implicare, să ai susținere și mergând până la șansa de a face exact ce-ți place. Această șansă nu e tot timpul acolo pentru noi, din păcate.
Experiența personală
Spun aceste lucruri din experiențele prin care am trecut. Deși muncesc și sunt implicat de la începutul “carierei”, anii ’90 și începuturile anilor 2000 nu m-au făcut să mă simt confortabil pe alocuri cu munca prestată. După 2003 lucrurile au intrat pe un făgaș bun. Oamenii din jurul meu s-au schimbat și au apărut și oportunități de a face ceea ce-mi doream. Nici până în acest moment, după 20 de ani în aceeași companie, nu mi-am pierdut interesul. Mă implic în proiecte noi, dar și în task-uri comune. Nu mă feresc niciodată să ofer colegilor cele învățate de-a lungul acestor ani. Cei mai tineri, proaspăt intrați în echipă, au nevoie de un mentor/buddy.
Ultimii 5-6-7 ani am făcut loc în programul meu și proiectelor de voluntariat. Exceptând proiectul de față, unul personal de altfel, ultimul proiect în care investesc timp e proiectul electromobilitate.com.
Voluntariat
Consider că voluntariatul îți oferă hrană pentru suflet. Acel ceva care nu-l poți obține atunci când munca este plătită. Trebuie doar să încercăm să găsim proiecte de acest fel.
Vecinii mai în vârstă pot avea nevoie de un cât de mic ajutor. O mică cumpărătură, un tuns de iarbă sau un joc de scrabble. Oricare din variante o să ducă la un zâmbet, un mulțumesc și o conversație cu sens.
Participarea la viața politică a unui partid poate fi un proiect de voluntariat. O astfel de organizație are nevoie de membrii implicați, care să fie interesați de bunul mers al comunității.
Fiecare trebuie să vedem cum putem ajuta comunitate din care facem parte. Că vorbim de strada pe care locuim, blocul, satul sau țara, oricare dintre acestea e o comunitate. Mai mare sau mai mică, dar o comunitate cu necesități diferite. Implicarea politică sau civică este binevenită pentru comunitate. Modul nostru de acțiune poate să fie un model pentru cei din comunitate. Implicarea a cât mai multora este extrem de importantă. Cu cât suntem mai mulți cu atât munca se face mai ușor.
Dar dincolo de această economie bazată pe creștere continuă există umanitate.
Munca invizibilă
Dacă lăsăm la o parte răsplata sufletească, mă întreb ce a câștigat mama mea îngrijind cei 3 băieți din casă? Pe lângă munca la fabrică și o perioadă lungă un al 2-lea loc de muncă. A crescut 2 bun plătitori de taxe și impozite, iar ea nu a primit nimic în schimb. Asta e o muncă invizibilă.
Munca de îngrijire este desconsiderată. Putem să ne întrebam de ce, logica o să ne spună că e o greșeală. Așa și este. După al 2-lea război mondial femeile au fost scoase din fabricile de armament și trimise acasă cu explicația simpla: “e mai bine pentru voi!”. De atâția ani femeia are grijă de familie, de grădină sau cumpărături. Face această muncă de multe ori cu sacrificii personale pentru care nu primește nimic în schimb. A nu se înțelege greșit, dragostea oferită de cei aflați în îngrijirea ei există, e acolo.
Cum putem face ca pe viitor să scoatem această muncă, făcută într-un procent covârșitor de femei, din această ignoranță? Spun că e ignorată pentru că orice economist poate pune un preț pentru această muncă, doar că nu o găsește în inventar!
Venit de bază universal
Voi face 2 pași înapoi și am să revin la începutul “carierei”, când am împrumutat bani să deschid o fundație, să schimb într-un SRL cu un prieten. Nu aveam la acel moment nevoile de bază acoperite de vreun venit. Așa că deciziile le-am luat fără să o gândesc pe termen lung. Așa am făcut și când am renunțat la acel SRL.
Ulterior în viață ne uităm retrospectiv și ne gândim ce am fi făcut dacă necesitățile de bază ne erau acoperite de un venit de bază universal. Eu pot spune că aș fi continuat să mă lupt cu cele 2 entități care împărțeau la acest moment piața în două. Aveau puterea să ofere șpagă în stânga și dreapta. Noi nu aveam, asta e clar.
Asemenea mie pot să fie și alții care și-ar dori să facă ceva ce și-a setat ca obiectiv pe termen mediu și lung. Poate doar voluntariat, poate arte, muzică. Omul modern are nevoie de liniște pentru a putea decide. Ai terminat ciclul de educație și ți se spune că trebuie să muncești pentru supraviețuire. La ce vârstă? 21-22-23 de ani? Este extrem de greu să faci pasul spre muncă, este greu să decizi care îți e drumul. Astfel se ajunge la decizii greșite pentru acel moment. Aceste greșeli se pot elimina dacă ai venitul minim necesar. Așa poți să te gândești cu capul tău, fără o manipulare exterioară, care ar fi cel mai bune pas de făcut.
Aș vrea să rămânem la această idee, probabil o vom dezvolta pe viitor 🙂
